4. Culturally and turistically, what is Bucarest’s
offer?
Orasul Bucuresti este un amestec de orient si occident. Astazi se
discuta in termeni de modele pentru
situatii de restructurare si
refunctionalizare urbana. Se discuta
despre modele de success din alte orase care ar trebui aplicate si la
Bucuresti. Nu cred in modele de import(si nici de export). Bucurestiului cred
ca trebuie sa-i continuam specificitatea rezolvarilor conjuncturale si
contextuale. Bucuresti-“Micul Paris” a
aparut urmare asimilarii modelului francez(la toate nivelele societatii) din
secolul al XIX-lea dar care in morfologia orasului s-a suprapus peste un "iregular"
existent si de aici particularitatea de astazi.
Dupa 1990, in termenii traditiei, primii investitori au fost
francezi: in zona de nord, a aparut primul imobil semnificativ ca prezenta
volumetrica, Sofitel-WTC, ca stil, un post-modern corporatist , o arhitectura
“rasuflata” buna de export pentru lumea a III-ea; a urmat prima insertie a unui
turn de birouri in zona centrala istorica, o “opera” anonima si la propriu si
la figurat, model frustrant chiar in vecinatatea Palatului CEC(lucrare de la
1900 a arhitectului
francez Paul Gottereau ) ; apoi un alt turn de birouri “sediul
BRD” in Piata Victoriei, model de cum pot fi refolosite ferestrele din stocul
unui important producator iar in final avem si un model de “re-valorizare” a
trecutului prin restituirea portalului istoricist (apatinand fostului Teatru
National distrus in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial) in fata unui anost volum de sticla. Din
pacate la vremuri noi, influente invechite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu