baietii buni si baietii rai(IV.1)interviu in revista Leaders(1.)

1.       Bucharest after 20 years since the falloff communism, how has the city progressed?

-. Astazi cred ca notiunea de city progress este mai blocata decat oricand. Conservatorii nu fac progress pentru ca nu-i lasa ideologia iar progresisti sunt pusi la index pentru situatia generala in care ne aflam. In cazul particular legat de city progress situatia ar fi perfecta pentru un oras matur, echilibrat,  echipat  cu cei trebuie sa functioneze. Nu este cazul Bucurestiului, un oras foarte interesant pentru un arhitect, fie conservator, fie modernizator, este un oras neterminat in sensul edificarii urbane, plin de nevoi si deschis spre dorinte.

Cred ca  “ Palatul telefoanelor” (construit intre 1929-1934, înalt de 52 m, schelet metalic, stil art-deco) este cladirea emblematica a Bucurestiului. Este un inceput si un sfarsit . Este cladirea unui inceput de noua paradigma, de la “Micul Paris” spre “New York-ul Europei”. Cred ca atunci , in acea perioada si cu finalizarea acestei cladiri a fost ultimul city progress pentru Bucuresti. A urmat dictatura regala, al Doilea Razboi Mondial, dictatura comunista si acesti ultimi 20 de ani de mari confuzii. Din pacate pentru toata lumea, in Bucuresti, in ultimii 20 de ani,  s-au amplificat disconforturile urmare unei infrastructuri insuficient dezvoltata. Cea mai grava fiind circulatia si neadecvarea sistemelor de parcare, de  artere si intersectii, de centuri ocolitoare la numarul de masini.

 Dupa 80 de ani de tatonari  si cu o multime de probleme nerezolvate, astazi Bucurestiul se afla  totusi in fata unei provocari dar si a unei dileme.. Aceea de a deveni o metropola regionala in zona de sud-est a Europei sau de a ramane la “Micul Paris”? La concurenta cu Belgrad, Sofia, Kiev care si ele stagneaza din diferite motive, Bucurestiu, prin demersul inceput de a realiza un nou aeroport in partea de sud , prin  intentia declarata a administratiei locale de a moderniza infrastructura  (in special cea rutiera) poate lua un avans. In acelasi timp societatea civila este refractara la ideea de dezvoltare  Foarte greu de ales intre stagnare si proges. Imi vine in minte New York-ul si Robert Moses. Fascinanat personaj(ceva asemanator a existat si in Romania-Eugeniu Carada) oameni din umbra mai putenici decat presedintii si regii si reprezentativi pentru a introduce vis-à-vis de “progress” notiunea de “baieti rai”.  Mai mult tot ce s-a facut in lume in numele progresului “capitalist” are o conotatie peiorativa daca ar fi sa-i dam ascultare lui Noam Chomsky(“Hopes and Prospects” , 2010 Noam Chomsky). Si pentru a face confuzia si mai mare ar trebui spus ca si in perioada comunista sintagma "in numele progresului" cred ca a fost cea mai des folosita expresie in discursurile lui  Ceausescu.  Optiunea mea personala este innoirea, cred in civilizatia urbana care isi primeneste permanent mediul. Desi sunt nascut intr-un orasel de provincie, intr-un peisaj de vis,  imi este usor sa aleg intre “Micul Paris” si “New York-ul Europei” . De fapt asta si fac acum. Ma implic in city progress.