historia.ro:
..."Când a sunat sirena pentru pauza de prânz, în ziua de 1 februarie 1933, muncitorii secţiilor I şi II vagoane şi locomotive s-au adunat în hala mare a Atelierelor şi au protestat împotriva reducerii salariilor, apoi s-au deplasat spre clădirea administrativă. Reprezentanţii patronatului au preluat lista cu revendicări, iar muncitorilor le-au cerut să aştepte răspunsul. Pe fondul tratativelor sindicale, grupul de agenţi comunişti provoacă scandal şi, ca în multe alte situaţii, îi atacă pe muncitorii sindicalişti: „Cu această ocazie s-au produs încăierări cu social-democraţii pe tema metodelor de luptă – aceştia cerând să se procedeze cu prudenţă spre a nu se da ocazia autorităţilor să provoace” („Dimineaţa“, 02.02.1933). Deşi în jurul orei 16.00 greva se stinge şi „greviştii au ieşit în linişte pe poartă atelierelor” şi chiar din „Scânteia” aflăm că „La Bucureşti armata şi poliţia nici n-a(u) îndrăznit să intervină împotriva greviştilor”, grupul comunist va căuta în următoarele zile să provoace incidente şi deschiderea focului din partea forţelor de ordine.
Formele de instigare purtau patentul diversiunii sovietice: zvonul că un muncitor cu nume inventat a fost concediat fără plata retribuţiei; apariţia la poarta Atelierelor a două femei disperate care strigau că peste noapte soţii lor, muncitori la Ateliere, au fost arestaţi de Siguranţă. Niciodată nu se dădeau nume precise şi nu era identificat locul de muncă al victimei. Aceşti „eroi” nu se vor regăsi pe nicio ierarhie a PCR ajuns la putere după 1947, pentru că ei nu existau.
Vasile Roaită, un tânăr ucis dintr-un ricoşeu de glonţ, a fost făcut utc-ist după 1948 şi i s-a atribuit tragerea sirenei – care se acţiona numai pentru a anunţa pauza de prânz şi terminarea schimbului – deşi persoana care trăsese sirena fusese identificată fără dubiu: Constantin Negrea..."
Autor: Alex Mihai Stoenescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu