matei stircea-craciun: "...'spiritul lui Buddha', impozant prin inaltimea sa de trei metri, se autodefineste drept icoana a unei realitati indicibil vaste. asadar, in metafora obiectuala propusa de sculptor, 'ruga' este alegoric redata printr-un teasc de struguri. actionat prin stradania invocatiilor umane, teascul comprima strugurele, sparge boaba si lasa sa se prelinga, abundente, siroaie din licoarea divina, ca o indispensabila binecuvantare coborand peste lume. nu putem sti daca cele patru cavitati figureaza locul samburilor, a scanteilor de viata, tasnind din boaba de strugure pentru a fertiliza universul. dar, daca aceasta este semnificatia dorita de artist, iata, teascul brancusian enunta un mod revolutionar de a comenta divinul in incinta unui templu. metafora obiectuala retinuta de sculptor elibereaza icoana demiurgului de sevitutea antropomorfica desi, prin floarea de lotus de pe 'crestetul' sculpturii o aloca inconfundabil civilizatiei budiste. curajul acestei propuneri plastice reiese poate mai limpede cand e raportata, dincolo de traditia budista, la porunca demiurgului din textul veterotestamentar: 'nu-ti face tie chip cioplit!' iata , 'spiritul lui Buddha', brancusi nu il doreste chip, ci ... fapta. faptuirea de a binecuvanta universul prin ruga, asumata sinergic si inlasabil de suflete pioase, angajeaza participarea demiurgului la curgerea vietii..."
(brancusi: limbajele materiei, editura anima, bucuresti 2010, pag290-291)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu