dorinSTEFAN

miercuri, 17 iulie 2013

hoardapaterna

astazi augustinIOAN, ieri sanduALEXANDRU
..."intr-o zi, fratii eliminati din grup isi omoara si isi mananca tatal, punand astfel capat hoardei paterne. Impreuna , au avut puterea de a indrazni si de a duce la capat ceea ce altfel ar fi fost imposibil unui singur individ. Poate ca un anume progres cultural sau manuirea unei anume arme sa le fi dat sentimentul superioritatii. Faptul ca l-au si mancat pe cel pe care il omorasera e de inteles, fiind vorba despre salbatici canibali. Tatal primitiv, violent, fusese fara indoiala modelul de dorit si de temut pentru fiecare din grupul de frati. In consecinta , prin actul de a-si consuma tatal, au ajuns sa se identifice cu el, fiecare apropriindu-si o parte din puterea lui. Masa totemica, poate cea dintai sarbatoare a umanitatii, nu va fi altceva decat repetarea si ceremonia comemorativa a acestui memorabil act criminal in care atatea si-au gasit inceputul si organizarile sociale, si restrictiile morale, si cele religioase",... si organizatiile,(freud, totem si tabu)

marți, 16 iulie 2013

reprezinta desenul de arhitectura o forma de arta?

din spatiulconstruit.ro:

reprezinta desenul de arhitectura o forma de arta? Unii ar spune ca nu, ca este vorba doar de un desen tehnic, a carui functie indicativa, riguroasa, nu permite (sau nu are nevoie de) prea multe abilitati si cunostinte artistice. Sau ca acestea nu au nici un rost, oricum. Talentul la desen nu mai pare a fi o conditie fundamentala pentru un arhitect. Asa sa fie?

Precizia si cunostintele tehnice nu sunt puse la indoiala, insa calitatea de artist e adesea discutata. De ce?

Foto via www.cortizo.com

Discutia ar putea continua si de fapt multi o poarta chiar si astazi prin cele mai diverse birouri sau scoli de arhitectura. Dar pana la urma dialogul ajunge cam in acelasi punct: asa cum fiecare perioada artistica a pierit odata cu aparitia altor metode de exprimare, la fel, astazi, exista programe care fac ca munca de grafician si pictor a arhitectului sa devina aproape inutila.

In prezent e firesc (si mai practic) sa stii programe CAD, sa stapanesti cat mai multe softuri de proiectare si design 3D, dar desenul de arhitectura ca arta incepe sa cada in desuetitudine... In plus, ar reprezenta o pierdere de timp prea mare pentru societatea moderna! Unii considera ca talentul la desen este o calitate care dispare putin cate putin, de parca nici macar nu s-ar fi cerut vreodata.

Si totusi, cunostintele tehnice formate direct pe caculator, oricat ar oferi posibilitati noi si fascinante, nu vor putea inlocui niciodata vederea in spatiu, precizia evaluarii, simtul culorilor... lucruri care nu pot porni de altundeva decat dintr-un talent deosebit de grafician si pictor. Si din utilizarea, mai intai, a culorilor si a tusurilor, a riglei obisnuite, a echerului si compasului. Daca arucam o privire asupra trecutului (galeria foto de mai jos) vom vedea ca, da, intr-adevar, munca arhitectului era o arta adevarata. Dar mai este ea astazi? Va asteptam sa ne spuneti: voi ce credeti?

Trecutul se confrunta cu mai multa munca, migaloasa, cu tusul si culorile, dar proiectele chiar erau niste opere de arta

Proiect Mark Lascelles Thornton

Trecutul se confrunta cu mai multa munca, migaloasa, cu tusul si culorile, dar proiectele chiar erau niste opere de arta Aldo Rossi, prespectiva pentru Teatro del Mondo, Venetia

Aldo Rossi, prespectiva pentru Teatro del Mondo, Venetia

Trecutul se confrunta cu mai multa munca, migaloasa, cu tusul si culorile, dar proiectele chiar erau niste opere de arta Crochiu de Lina Bo Bardi, pentru Fabricio Contreras Ansbergs SESC Pompeia

Crochiu de Lina Bo Bardi, pentru Fabricio Contreras Ansbergs SESC Pompeia

Trecutul se confrunta cu mai multa munca, migaloasa, cu tusul si culorile, dar proiectele chiar erau niste opere de arta Fallingwater Edgar J. Kaufmann House, Mill Run, PA. 1934-37. Arhivele Frank Lloyd Wright Foundation (Muzeul de Arta Moderna Avery Architectural, New York

Fallingwater Edgar J. Kaufmann House, Mill Run, PA. 1934-37. Arhivele Frank Lloyd Wright Foundation (Muzeul de Arta Moderna Avery Architectural, New York

Trecutul se confrunta cu mai multa munca, migaloasa, cu tusul si culorile, dar proiectele chiar erau niste opere de arta Ivan Leonidov, proiect pentru Comisariatul de Industrie Grea, Piata Rosie, Moscova, 1934

Ivan Leonidov, proiect pentru Comisariatul de Industrie Grea, Piata Rosie, Moscova, 1934

Proiect Mark Lascelles Thornton

Mai multe imagini gasiti pe Pinterest via Archdaily

15072013

SCRISOARE DESCHISĂ

CĂTRE

COMISIILE DE CULTURĂ ŞI MASS-MEDIA DIN SENAT ŞI CAMERA DEPUTAŢILOR,

CONSILIUL NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

Semnalăm cu îngrijorare derapajul către profilul radiourilor de tip comercial al principalului post de radio public, Radio România Actualităţi, ale cărui misiuni de bază sunt şi trebuie să rămână informarea şi formarea (educaţia) ascultătorilor.
Constatăm cu surprindere reducerea substanţială a ponderii emisiunilor dedicate culturii, analizei sociale şi spiritualităţii în grila adaptată pentru vară a RRA.
În acest sens, deşi deţin poziţia de lider de audienţă, emisiuni precum “Maraton de duminică” – tribună de exprimare a personalităţilor autentice, sau

“Radioul de sâmbătă seara” – singurul spaţiu compact din actuala grilă RRA acordat actului cultural românesc şi internaţional, au fost drastic reduse de la 3 ore la doar 55 de minute; “Actualitatea credinţei” – seria de emisiuni dedicată detalierii manifestărilor conştiinţei religioase contemporane – a fost diminuată la doar 5 minute (un sfert din timpul de emisie acordat până acum).

Aceste “adaptări” s-au efectuat concomintent cu schimbarea orelor de difuzare către zone de audienţă minimă. Pe spaţiile “eliberate” de povara spiritului se difuzează actualmente, sub pretext estival, muzică de “întreţinere”.
Considerăm că valorile fundamentale morale şi culturale nu intră în vacanţă niciodată, aşadar nici pe timpul verii.
În condiţiile în care peisajul audiovizual contemporan este constant invadat de programe facile, susţinem păstrarea ponderii de până acum la RRA a emisiunilor sus menţionate – produse media echilibrate, de înaltă calitate şi profunzime editorială, cu invitaţi de prestigiu – cu atât mai mult cu cât, subliniem, fiecare dintre ele s-a dovedit a fi şi lider de audienţă pe tronsoanele orare respective.
Am luat notă de recentele declaraţii ale preşedintelui SRR, Ovidiu Miculescu, în privinţa faptului că “actul de cultură este obligatoriu în audiovizualul public ” şi, de asemenea, “cultura – alături de informare, educaţie şi divertisment – înseamnă misiunea publică a SRR” şi credem că, respectând aceste convingeri, managementul postului Radio România Actualităţi va readuce grila de programe la standardele valorilor fundamentale naţionale.

duminică, 14 iulie 2013

prea multa apa la moara

intr-un studiu publicat in British Medical Journal, dr. Margaret McCartney a spus, ca recomandarea celor "sase-opt pahare de apa pe zi" era "nu numai o
prostie, ci si un nonsens complet demascat" - relateaza publicatia Mail.
Ea a spus ca cercetarile aratand beneficiile unui consum sporit de apa au fost adesea "exagerate" de producatorii de ape imbuteliate.

http://www.dailymail.co.uk/health/article-2014112/Drinking-water-bad-health-Benefits-myth.html
http://www.doctormercola.com/food-health/how-much-water-do-you-need-to-drink/

12/13072013

victor(ie)

vineri, 12 iulie 2013

archigram

AD Classics presents you with great buildings of the past, providing inspiration and motivation for architects to design for the future. But why must inspiration only come from poured concrete and erected walls? For this edition of AD Classics, we share a work, the Plug-In City, by the avant-garde group Archigram. Though never built, their projects and ideas provoked fascinating debates, combining architecture, technology and society; when Plug-In City was proposed in 1964, it offered a fascinating new approach to urbanism, reversing traditional perceptions of infrastructure’s role in the city.

More on this radical project after the break…

Between 1960 and 1974 Archigram created over 900 drawings, among them the plan for the “Plug-in City” by Peter Cook. This provocative project suggests a hypothetical fantasy city, containing modular residential units that “plug in” to a central infrastructural mega machine. The Plug-in City is in fact not a city, but a constantly evolving megastructure that incorporates residences, transportation and other essential services–all movable by giant cranes.

Persistent precedents and concerns of modernism lay at the heart of Plug-In City’s theoretical impulse, not limited to the concept of collective living, integration of transportation and the accommodation of rapid change in the urban environment. In his bookArchigram: Architecture without Architecture, Simon Sadler suggests that “The aesthetic of incompleteness, apparent throughout the Plug-In scheme and more marked than in megastructural precedents, may have derived from the construction sites of the building boom that followed the economic reconstruction of Europe.”

Dissatisfaction with this status quo pushed the experimental architectural collective to dream of alternative urban scenarios that flied in the face of the superficial formalism and dull suburban tendencies common to British modernism of the time. The Plug-In City, along with other projects such as The Walking City or The Instant City, suggested a nomadic way of life and, more importantly, a liberation from the modernist answer of suburbia.

Archigram was formed in 1960 at the Architecture Association in London by six architects and designers, Peter Cook, Warren Chalk, Ron Herron, Dennis Crompton, Michael Webb and David Greene. In 1961, Archigram (an eponymous publication whose name was derived from the combination of the words “architecture” + “telegram”) was born as a single sheet magazine filled with poems and sketches. As David Greene wrote in the first issue, it was meant as a platform for the voices of a young generation of architects and artists:

“A new generation of architecture must arise with forms and spaces which seem to reject the precepts of ‘Modern’ yet in fact retains those precepts. We have chosen to bypass the decaying Bauhaus image which is an insult to functionalism.”

Archigram’s visions did in fact succeed in inspiring a new generation of architects and architecture. Most obviously, their radical suggestion to reveal infrastructural elements and reverse traditional building hierarchies inspired the famous Pompidou Center by Richard Rogers and Renzo Piano, and their drawings and visions continue to be invoked in urban thinking today.