grecia,
apollinic/dionisiac,

eram prin 1990, la uniunea arhitectilor se recupera legatura cu lumea din afara arhitectilor;
-eu, la o intalnire-dezbatere pledam pentru casa cu ferestre mari, sticla pana jos, fara perdele( ca in olanda' sic!) , stand intans pe jos, pe pardoseala din lemn de cires, reglai conturile cu strada , deschis, senin, fara ocolisuri, etc....
-alexandru paleologu, prefera , 

mijitul de dupa perdele si draperii de plus, din fotolii adanci, clarobscur permanent, le tragi cand vrei(draperiile), nu trebuie strada sa vada ce faci tu in casa...
-eu( un eu oarecare, ca mine) nu am nimic de ascuns, nici ganduri, nici marfa, mai mult, scena din "marile sperante"- smulgi uriasele draperii, prin norul de praf lumina inunda camera, femeia iubita (autoexilata in spatele draperiilor permanent inchise) este readusa in lume