le corbusier

le corbusier by willy rizzo  

It’s hard to imagine Le Corbusier – the bespectacled legend of 20th century Modernism, known for his ultra-clean aesthetics – as living in the everyday, messy world that we all inhabit. Which is why the Fondation le Corbusier‘s decision to display rare colorphotographs of Le Corbusier is such a treat for us all.

The photographs were taken for the magazine Paris Match in 1953 by Willy Rizzo, a fashion photographer better known for his shots of 1950s stars and starlets. The images depict the then 66-year-old Corbusier in various spots about Paris: the Musée National d’Art Moderne, his apartment, in front of a blackboard (sporting a sketch of Unité d’Habitation).

In her Fast Company article, Kelsey Campbell-Dollaghan explains that these images give us a glimpse of the man behind the myth: “Even the way we talk about him now, as Le Corbusier, refers to an idea as much as a person. Captured 12 years before he drowned in the Mediterranean at his beloved summer home, Rizzo’s photographs give us a glimpse of the pre-sainted man–aka Charles-Édouard Jeanneret.”

The photographs will be on display at the exhibit “Le Corbusier by Willy Rizzo” at Le Corbusier’s Maison La Roche, in Paris, until December 15th.

Story via Fast Company, Photos © Willy Rizzo

INSPIRED 2012

V.I.C.

2+2=3excelentze

2ioane, 2excelente teze de doctorat:
ioana vultur a incheiat "metafora masinii" printr-o survolare a americii de sud cu de Saint-Exupery si Le Corbusier in carlinga;
ioana ardelean urmeaza sambata "fara limite".

2interventii in bucuresti:
-probabil cea mai reconfortanta recuperare in arhitectura bucurestiului este cea a teatrului national(arhitect romeo belea)
-la polul opus pasajul de la universitate care de bine de rau arata decent, liber si curat, tocmai s-a umplut
cu un comert de proasta calitate si aglomerat(cine?)

marcel iancu

scria marcel iancu prin 1937(informatie de la Dan Ghelase)

rutina ne omoara

zilnic, de ani buni, merg pe jos de acasa la birou, cateodata fac drumul de 2 ori pe zi, dus intors;
astazi, prin spate, de la Calea Calarasi, pe Popa Nan, spre Hala Traian pe Tepes Voda;
 in colt Traian cu Tepes, in fata bisericii(in santier de consolidare si nu doar), care tocmai si-a facut la fatada o scara baroca cu doua rampe ce duc maiestos spre balcon(intrarea in biserica facandu-se pe sub baroc),  vreo 5-6 minoritari, oameni in floarea varstei, beau si glumeau porcos;
pe Bureghelea colt cu Mihaileanu la marginea trotuarului, niste privatizati, isi spalau masinile de firma, trotuarul si strada erau pline de detergenti diluati;
pe Mihaileanu, liniste, doar doi maidanezi la soare nu sa-au sinchist(de obicei mai agatzau);
am remarcat insa grilajele ca de inchisoare de la pub-ul din colt cu Piata Sf.Stefan;
terminus;
la intoarcere schimb traseul;
inca din curte de la mine auzeam repetate injuraturi de mama, in spatiul public ma lamuresc erau din parcul Pietii Sf.Stefan, un cineva avea ceva in ureche, statea pe vine si se rastea spre banca pe post de masa,
 se vedea ceva alb, niste hartii(nu mi-am dat seama daca avea si un laptop-daca era intelectual sau doar suparat) ;
pornesc pe Mihaileanu dar nu inainate de a remarca un mare abtibild pe fatada pub-ului(m-a speriat dar nu am retinut mesajul ,- am sa revin);
liniste pana la  Traian, intru pe Visinilor, remarc o cladire ce se inalta(pentru a marca coltul) P+4 cu 5 retras in masa(e drept cam eterogena din toate punctele de vedere) de parteruri cu un etaj,  la intersectia cu Tepes;
imediat pe Tepes, doi oameni, unul mai tanar celalalt middle age, in chiloti(short) si maieu( Tshirt fara maneci), stateau, in fund, pe trotuar, langa roata tot pe trotuar , si reparau ceva in maruntaiele masiniiTAXI;
dau coltul pe Popa Nan, un necunoscut(parea normal) ma intreaba daca sunt administratorul imobilului din apropiere unde-i curge ceva de la camera din colt, nu sunt;
cativa pasi mai incolo intr-o dubita( van, paddy wagon), un alt cineva(tot in maieu) suduia de mama focului  ca ceva era in neregula in interiorul dubitei lui cu usile glisate;
am ajuns la birou, deschid laptopul;
rutina ne omoara:

verner panton

Verner Panton (13 February 1926 – 5 September 1998) is considered one ofDenmark's most influential 20th-century furniture and interior designers. During his career, he created innovative, funky and futuristic designs in a variety of materials, especially plastics, and in vibrant and exotic colors. His style was very "1960s" but regained popularity at the end of the 20th century; as of 2004, Panton's most well-known furniture models are still in production (at Vitra, among others).wikipedia

pink floyd

yves klein

La spécialisation de la sensibilité à l'état de matière première en sensibilité picturale stabilisée (1'39) April 12 - May 12, 1958 Galerie Iris Clert, Paris, France

The Specialization of Sensibility in the Raw Material State into Stabilized Pictorial Sensibility, The Void

ziua cartii

ziua cartii,
sunt la birou, intind mana, cea mai apropiata carte,
pagina 52, propozitia 5:
"un building peut-il avoir une responsabilite sociale?"

mnac

empire,state,building la MNAC bucuresti

" Empire,State,Building: the myth of the 'building-temple-logo-monument'."

societe realiste 

worldarchitecturenews.com

maxim(e),20,10,15,18,09,12.

cand nu intelegi ceva esti suparat, cand intelegi totul esti haos

baietii buni/ baietii rai (8)

-imediat dupa revolutie(adica dupa 22 decembrie 1989) erau/eram foarte multi baieti buni, dupa un timp baietii buni au deveni baieti si mai buni, apoi baieti buni buni buni distantindu-se de cei buni;
-in tabara baietilor rai , au fost la inceput VIP, au urmat VVIP, VVVIP si pana la VⁿIP.  

pentru cine?3.

-cand deschid facebook si dau de intrebarea What's on your mind? ma simt reconfortabil;
- eu nu vad nici un bau-bau care-i mananca pe "insinguratii" de pe facebook, citeam de curand undeva despre o mare conferinta in Romania anti-"facebook";
- emisiuni, mari energii si activisti anti angrenti in salvarea insinguratilor: blocurile inalte care se darama peste noi, ne strivesc, ne insingureaza; masinile individuale care ne insingureaza(individualizeaza); locuintele individuale care ne individualizeaza(insingureaza); apartamentele care ne compartimenteaza; cartile pe care le citim care ne intrecopertzineaza; gandirea proprie care ne ingradeste in interiorul propriului nostru;
-caut o cauza nobila insinguranta(ca in filmul Bruno al lui Sacha Baron Cohen ) sa-o salvez :   ochelarii de cal ar fi neocupati    

2

pentru cine?.2.

romania este o tara frumoasa si bogata;
in urma cu sute de ani a pierdut startul dezoltarii in sensul occidental( recuperase ceva in interbelic);
avem in continuare minereuri de aur si wolfram, sisturi exploatabile, petrol la 6000subpamant, resita mai putin dar galati, oltchim...
si astazi recuperam:regresul la o stare inferioara de dezvoltare dorita ,de unii,petrecerii catorva z

ile de vacanta intru-un mediu natural, exotic pentru ei, in care satenii, traind in subzistenta de luni pana joi, imbracati in haine de sarbatoare, intampina, vineri, vizitatorii ce traiesc de luni pana joi racordati la tot ce le ofera civilizatia 2012;
mai mult, dat fiind viteza cu care trec pe langa noi fostele oaze de "exotism"(america de sud, tailanda, indonezia, malaiezia) inclusiv oliver stone va avea nevoie de noi pentru finaluri fericite(vezi postarea de ieri).

pentru cine?

mesajul ultimului film al lui Oliver Stone , Savages:"regresul la o stare inferioara de dezvoltare" ;

0 fata+doi baieti destepti(dupa peripetii care te tin in tensiune)  traind  undeva pe o  insula exotica(din lumea a treia cu localnici saraci dar fericiti alaturi de bogatii lor oaspeti) , soare, apa , imagini de vis, bani in cont(cam spalati dar bani multi)=brute fericite; spre asta se/ne indeamna societatea occidentala decadenta:

- la TVromanesc:undeva in Transilvania, sate de vis, reshapate, viata la tara, fara masini, oua de la gainile care ciugulesc libere prin curte, tarani imbracati de sarbatoare intampinand turisti/propietari occidentali(bani multi in cont), fericire(intr-un fel de lumea a treia);

doua scenarii acelasi mesaj=regresul la o stare inferioara de dezvoltare(pentru cine?)

e ceva putred undeva

Woody Allen in filmul To Rome With Love: esti arhitect, ai facut un mall, ai tradat,

daca si americanii s-au prins cum este cu arhitectura, e ceva putred undeva

podul de la Giurgiu

privind aceasta fotografie as putea crede ca lucrarile la repararea carosabilului podului de la Giurgiu ar fi ca urmare Scrisorii deschise publicate de mine in urma cu o saptamana pe acest blog/ face.

din spatiulconstruit.ro

jon hassell

la multi ani!

sambata 8 septembrie:
la multi ani ! mariilor si lui mario
duminica 9 septembrie:
la multi ani! anelor si anamariilor( foste sau actuale DSABiste; ana hurduc,
ana butucaru, aNamaria petrescu)

si Mesterul Manole catre Ana lui:
"-Nu te speria,
Că vrem să glumim
Şi să te zidim!
Ana se-ncredea
Şi vesel râdea.
Iar Manea ofta
Şi se apuca
Zidul de zidit,
Visul de-mplinit.
Zidul se suia
Şi o cuprindea
Pan’ la gleznişoare,
Pan’ la pulpişoare.
Iar ea, vai de ea,
Nici ca mai râdea, "

Kennedy Center Honors - Paul McCartney Tribute

portishead

portishead

Serpentine Pavilion London 2012

Scrisoare deschisa catre Ministrul Transporturilor si Infrastructurii, Ovidiu Ioan Silaghi

Stimate Domnule Ministru,

Mii de cetateni europeni trec zilnic cu masinile prin vama romano-bulgara, pe podul Giurgiu-Ruse.

Probabil ca nu stiti dar astazi podul este impartit in doua. O jumatate este intretinuta de Romania si cealalta jumatate de Bulgaria. Cand treci dinspre Romania spre Bulgaria, din nefericire, nu esti foarte surprins de aspectul jalnic al carosabilului de pe pod dat fiind si traseul din zona, anterior patrunderii pe pod.

Socul mare, cand vii dinspre Bulgaria, resimtit de toti cei care folosesc podul, este in cazul romanilor amplificat si de un sentiment de jena si indignare, cum de jumatatea bulgara este "la zi" iar cea romana este lasata in paragina. Acelsi pod, acelasi drum, aceeasi Europa, insa doua jumatati distincte. Si de ce in permanenta, noi romanii, trebuie sa ne distingem prin nesimtire. Pentru ca

doar nesimtirea si proasta administrare pot creea asemenea decalaje de imagine si de calitate a vietii.

Sunteti nou in functie, reprosurile de mai sus nu va sunt destinate dar sperantele si ne-dezamagirile sunt direct legate de D-voastra.

Cu speranta ca intr-un timp cat mai scurt cele doua jumatati de pod vor fi ca-un-intreg, nou,

Dorin STEFAN

..."I wanted to know what the 'Buddhist' perspective on perfection was. Now to talk about 'Buddhism' is kind of like talking about 'Christianity'.there are numerous sects with their own schools of thought and particular traditions. I'd ask my sources: 'what does Buddhism say about perfection?' They all laughed at me. I guess I'm kind of revealing my doctrinal catholic roots, but I expected a clear-cut answer. There wasn't one...Steve/Jobs/ believed in perfection..." comenteaza Caled Melby de la Forbes, autorul cartii "The Zen of Steve Jobs"

Theologos,2012, mare, munti, soare, vacanta...de undeva de departe: Dedalus, Socrate, Homer...
..."Fallmerayer a dovedit inca din veacul trecut ca Grecii de astazi nu au nici umbra de legatura cu vechii Elini. Grecii de astazi sunt rezultatul unui conglomerat de popoare cu neta preponderenta slava..."( din Steinhardt)
sigur stalin nu stia cand a facut intelegerea cu churchill
dar eu acum am aflat si nu stiu unde o sa- mi mai fac vacantele

"nimicnicia lui churchill:
Tarile din rasaritul Europei vandute lui Stalin la masa, la un chef, pe fituici de hartie, cu mentionarea unor zone de influenta exprimate in iluzorii, stupide procentaje."(Steinhardt-1967)
trist, 
tocmai ce se terminase Olimpiada,
(Theologos, Grecia, 2012)

grecia,
apollinic/dionisiac,

eram prin 1990, la uniunea arhitectilor se recupera legatura cu lumea din afara arhitectilor;
-eu, la o intalnire-dezbatere pledam pentru casa cu ferestre mari, sticla pana jos, fara perdele( ca in olanda' sic!) , stand intans pe jos, pe pardoseala din lemn de cires, reglai conturile cu strada , deschis, senin, fara ocolisuri, etc....
-alexandru paleologu, prefera , 

mijitul de dupa perdele si draperii de plus, din fotolii adanci, clarobscur permanent, le tragi cand vrei(draperiile), nu trebuie strada sa vada ce faci tu in casa...
-eu( un eu oarecare, ca mine) nu am nimic de ascuns, nici ganduri, nici marfa, mai mult, scena din "marile sperante"- smulgi uriasele draperii, prin norul de praf lumina inunda camera, femeia iubita (autoexilata in spatele draperiilor permanent inchise) este readusa in lume